Iyashi Dome este o tehnologie japoneza, care foloseste sistemul de raze infrarosii de unda lunga.

Razele infrarosii de unda lunga exista inca de la inceputul timpului si sunt o sursa vitala in evolutia plantelor si a intregii materii vii.

Cu toate acestea, abia in 1800, William Hershel, un astronom britanic cu descendente germane, a descoperit razele infrarosii. A plasat un termometru cu mercur inauntrul unui spectru obtinut dintr-o prisma de sticla, cu scopul de a masura caldura corespunzatoare fiecarei culori. Hershel a observat ca intensitatea caldurii era mai mare in zona rosie a spectrului, precum si acolo unde nu exista lumina.

Astfel, pentru prima data, s-a descoperit ca transmiterea caldurii printr-o forma invizibila de lumina poate fi realizata fara convectie (transferul caldurii) sau conductie (transferul de energie termica prin materie).

Intre anii 1945 si 1947, guvernul japonez a investit in cercetare, cu scopul de a determina care vor fi efectele celor doua bombe atomice asupra oamenilor. Cele doua bombe atomice erau create din materiale diferite (uraniu si plutoniu).
Rezultatele au aratat modificari celulare, care au condus la malformatii fizice asupra celor care au supravietuit exploziei.

Scopul principal era acum gasirea unui sistem care sa permita regenerarea celulelor si remedierea acestor grave efecte secundare.

In paralel in anii ‘50, in USA, razele infrarosii erau deja folosite in scopuri militare, iar NASA a descoperit ca ‘razele de crestere’ sunt chintesenta in dezvoltarea metabolismului si cresterea organismelor vii. Aceste raze erau razele infrarosii de unda lunga, care variaza intre 8 si 14 microni. Fara aceste raze, plantele si animalele nu se pot dezvolta sau regenera.

In 1960, in Japonia, au fost create primele dispozitive care emanau raze infrarosii de unda lunga, pe baza de ceramica. Diverse echipe, formate din oameni de stiinta japonezi, au lucrat intens in cercetarile initiate de guvernul japonez.

S-au focusat, in principal, asupra razelor infrarosii de unda lunga, si, in 1980, au avut ideea remarcabila de a inlocui ceramica, un material mineral, cu lemnul, un material organic, optimizand, astfel, calitatea razelor emise si capacitatea corpului de a le receptiona.

O combinatie de 3 tipuri diferite de lemn, comprimate la 1000t/cm2, sunt folosite sa difuzeze caldura directa, prin stimuli electrici, fara folosirea unei alte surse externe de caldura.

Lua nastere primul Iyashi Dome cu technologia B-Carbon.
In 1987, este brevetat un patent pentru razele infrarosii de unda lunga in domeniul tratamentelor de infrumusetare si medicale.

In 1998, laureatul premiului Nobel pentru chimie in 2002 – cercetatorul Kolchi Tanaka – descopera pentru prima oara dioxina in transpiratia unei persoane care a efectuat o sedinta de 30 de minute cu Iyashi Dome.

Din 2006, Iyashi Dome continua cercetarea metalelor grele.

 

In Japonia exista o forma de terapie traditionala pentru eliminarea toxinelor: Suna Ryoho.
Timp de cateva secole, vara, japonezii se ingropau in nisipul cald de pe tarmul marii, pentru detoxifiere. Aceste locuri speciale combinau diferite componente: caldura pamantului si a soarelui asupra nisipului, care continea proprietati particulare, precum sarea de mare.

Toxinele acumulate erau eliminate de corp prin transpiratie, dar odata ce un loc a fost folosit pentru terapie, era evitat cu grija timp de cateva zile, datorita prezentei toxinelor care puteau provoca dureri de cap sau stari de rau.

Acest fenomen nu este intalnit, bineinteles, in sedintele Iyashi Dome, multumita tehnologiei ceramica/titanium, care are capacitatea de a descompune toxinele.